Îmi ești...

Amintiri vechi mă urmăresc

Ca niște umbre din care îmi făuresc

Scări înalte până la cer;

Încerc să fug de timpul efemer

Dar el mă întrece, căci trece, trece,

Iar eu sunt tot mai rece,

Ca o iarnă nesfârșită...

Nu mă las ispitită de nimeni, de nimic,

Nu vreau să-mi complic viața

Care-i ca ața subțire de bumbac;

Fac ce fac, îmi zboară gândul

Acolo unde nu este arid pământul,

În paginile unor povești

Din care niciodată nu lipsești.

Îmi ești speranță și vis,

Oază de soare, Orizont necuprins,

Drum drept spre Paradis.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Poezia, viața mea

Nu doar când e primăvară

În ochii tăi văd stele aprinse
În nopțile când mă trezesc din vise;
Cu-atâta dragoste mă înconjori!
Îmi dai emoții și fiori 

Din zori până-n seară;

Tu, numai tu, nu doar când e primăvară
Faci să răsară flori fermecate
În grădinile minunate ale sufletului meu
Care-i învăluit de lumina iubirii mereu.

Tu mă inspiri în fiecare zi
Să scriu povești și poezii,
Nori cenușii nu mai există
În inima-mi mare de artistă
De când ai apărut în viața mea.

Tu ești ca o netedă cărare,
Nu mă lași cu ochii-n soare
Când am nevoie de mâna-ți salvatoare,
La greu și la bine ești lângă mine,
Oricând mă pot baza pe tine.

Divine sunt clipele pe care le trăim
Când prin lumi necunoscute călătorim!
Pe aripi de dor năucitor plutim
Până când ajungem în brațele fericirii;

Mugurii speranțelor înfloresc,
Valurile plăcerilor cresc,
Tristețile, ca frunzele pălesc
În fața unui sincer Te iubesc
Pe care-l rostește gurița ta.

În urechiușa mea fină
Răsună acorduri de tamburină
Când zarea e senină și stau la pieptul tău,
Ca-n sânul lui Avram mă simt
Când mă săruți pasional iubitul meu!

În ochii tăi văd nemărginirea,
Miracolul, splendoarea, strălucirea,
Iubirea adevărată, profundă, nelimitată,
Sublimă capodoperă de artă
Din sentimente înălțătoare creată.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea

Scutul meu de apărare

Iubirea ta, ca pe o flacără mă aprinde,
Mă face să ard cu putere,
Cu vrere sau fără vrere;
Iubirea ta îmi e avere, tezaur prețios,
Nu-i ca un măr găunos ce trebuie aruncat,
E ca un superb diamant.

Iubirea ta e ca un cântec de vioară
Pe care îl ascult din zori până în seară
Când fluturi multicolori veseli zboară
Din blânda-mi inimioară
Și se cuibăresc în sufletu-ți curat.

Te iubesc de o mie de ori la pătrat
Dragul meu soldat devotat!
Doar tu mă aperi de rele când e cazul,
Alungi necazul, nu arzi de pomană gazul,
Ești scutul meu de apărare,
Colac de salvare în vremuri tulburi;

Când te privesc, muguri de fericire cresc
În grădina frumoasă a inimii mele
Din care sentimentele intense nu lipsesc;
Tu mă faci să strălucesc,
Să înfloresc pe zi ce trece...
Iubirea ta face cât zece iubiri la un loc,
E ca un năvalnic foc 

Ce nu se stinge deloc.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea

Memorie plină

Te simt mereu sub pielea mea,
Mi-ai încărcat la maxim memoria,
Mi-e frică să apăs pe tasta Delete
Căci m-am mai fript cândva,
Am vrut să te arunc în prăpastia uitării
Dar nu am putut.

Ești ca un fruct interzis
Totuși mi-ai permis să te gust
În luna august a anului trecut
Când am petrecut câteva ore
Pe-un colț de Paradis, în vis.

Te simt ca pe o boare,
Îmi ții răcoare ca briza de mare
În verile dogoritoare,
Prezența ta-mi creează dependență,
Parfumu-ți intens mă îmbată zi de zi,
Ești muza perfectă
Pentru cele mai frumoase poezii.

Îmi curgi prin vene ca un râu limpede,
Uneori încet, alteori mai repede,
Pe drumuri abrupte sau nedete mă duci,
Îmi încurci ițele vieții,
Îmi furi din anii tinereții...

De-ai sta cu mine pân' la anii bătrâneții
Ce bine-ar fi! Nu m-aș mai rătăci
Prin labirinturi de iluzii sau nostalgii,
N-aș mai fi înconjurată de nori cenușii,
Lacrimi argintii aș vărsa doar de fericire
Draga mea iubire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea

Și în viața de apoi

Învelește-mă cu cerul,
Ca să-mi țină de cald
Când pământul e-nghețat,
Lasă-mă să mă scald
În marea de smarald a ochilor tăi
Când ninge cu flori de tei
Pe ale fericirii frumoase alei.

Sărută-mă de câte ori vrei,
Păstrează ale iubirii mele chei
Ca să fiu numai a ta,
Știi că pentru tine-mi bate inima
Mereu, nu doar în prag de seară
Când îngeri buni coboară din Infinit
Și somnul îmi devine liniștit
În brațele tale, dragul meu iubit.

Îmbracă-mă în străluciri de stele
În nopțile când pun multe ghilimele
În versurile-mi pline de culoare,
Iubește-mă până dincolo de soare
Căci te iubesc până la Lună și înapoi,
Vreau să fim împreună
În viața aceasta, și în viața de apoi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea