Nu doar când e primăvară

În ochii tăi văd stele aprinse
În nopțile când mă trezesc din vise;
Cu-atâta dragoste mă înconjori!
Îmi dai emoții și fiori 

Din zori până-n seară;

Tu, numai tu, nu doar când e primăvară
Faci să răsară flori fermecate
În grădinile minunate ale sufletului meu
Care-i învăluit de lumina iubirii mereu.

Tu mă inspiri în fiecare zi
Să scriu povești și poezii,
Nori cenușii nu mai există
În inima-mi mare de artistă
De când ai apărut în viața mea.

Tu ești ca o netedă cărare,
Nu mă lași cu ochii-n soare
Când am nevoie de mâna-ți salvatoare,
La greu și la bine ești lângă mine,
Oricând mă pot baza pe tine.

Divine sunt clipele pe care le trăim
Când prin lumi necunoscute călătorim!
Pe aripi de dor năucitor plutim
Până când ajungem în brațele fericirii;

Mugurii speranțelor înfloresc,
Valurile plăcerilor cresc,
Tristețile, ca frunzele pălesc
În fața unui sincer Te iubesc
Pe care-l rostește gurița ta.

În urechiușa mea fină
Răsună acorduri de tamburină
Când zarea e senină și stau la pieptul tău,
Ca-n sânul lui Avram mă simt
Când mă săruți pasional iubitul meu!

În ochii tăi văd nemărginirea,
Miracolul, splendoarea, strălucirea,
Iubirea adevărată, profundă, nelimitată,
Sublimă capodoperă de artă
Din sentimente înălțătoare creată.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea