Memorie plină

Te simt mereu sub pielea mea,
Mi-ai încărcat la maxim memoria,
Mi-e frică să apăs pe tasta Delete
Căci m-am mai fript cândva,
Am vrut să te arunc în prăpastia uitării
Dar nu am putut.

Ești ca un fruct interzis
Totuși mi-ai permis să te gust
În luna august a anului trecut
Când am petrecut câteva ore
Pe-un colț de Paradis, în vis.

Te simt ca pe o boare,
Îmi ții răcoare ca briza de mare
În verile dogoritoare,
Prezența ta-mi creează dependență,
Parfumu-ți intens mă îmbată zi de zi,
Ești muza perfectă
Pentru cele mai frumoase poezii.

Îmi curgi prin vene ca un râu limpede,
Uneori încet, alteori mai repede,
Pe drumuri abrupte sau nedete mă duci,
Îmi încurci ițele vieții,
Îmi furi din anii tinereții...

De-ai sta cu mine pân' la anii bătrâneții
Ce bine-ar fi! Nu m-aș mai rătăci
Prin labirinturi de iluzii sau nostalgii,
N-aș mai fi înconjurată de nori cenușii,
Lacrimi argintii aș vărsa doar de fericire
Draga mea iubire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea