E criză...

E criză de libertate
Pe continentele toate,
E nevoie urgentă de iubire,
Doamna Fericire e în carantină,
A luat o bulină roșie din greșeală
Și s-a molipsit de-o boală cruntă.

E criză acută de veselie
Cum n-a mai fost pe nicio glie,
Plânge cerul și pământul,
Bate vântul a sărăcie,
Cerneala-i vineție-n a mea călimară,
Porumbelul Păcii nu mai zboară
De când i-a fost frântă o aripioară.

E criză de bunătate,
Zările-s întunecate,
E multă durere și tristețe,
Bătrânii nu mai au putere
Ca în tinerețe,
Copiii sunt condamnați
Să fie frați cu suferința
Și cu neputința.

Știința a avansat,
Răul s-a multiplicat,
Râul lacrimilor n-a înghețat,
Izvorul cu Apă Vie a secat;
Universul este tulburat,
Inimile unor oameni bat
La fel cum bat clopotele
De disperare,
Soarele nu prea mai răsare,
Nu se mai disting
Luminile din depărtare.

E criză de sânge curat
Neinfestat cu bacteriile urii;
Simțul măsurii mai există oare?
Sentimentele frumoase,
Cuvintele duioase
Se pot găsi cumva în galantare?

E criză mare de liniște și pace,
Nesiguranța a ieșit ca vipera din găoace,
Speranța a rămas ca unic pas spre viitor,
Salvarea de urgie, mâna de ajutor
Va fi de la Iisus, Împăratul lumilor.

Autor - Crisastemis