În luna lui Marte

Ninge cu tăceri peste-amintirile de ieri,

Zâmbete nu mai vezi pe nicăieri,

În livezi nu mai cresc meri nici peri;

S-au așternut dureri pe cărări de vise,

Porțile Raiului azi sunt închise,

Avem nevoie de permise de călătorie

Să facem o sută de pași nu o mie

Spre-o rază de soare portocalie.

Ninge dintr-o galaxie îndepărtată

Peste o planetă însângerată,

Nu-i prima dată 
Când lumea-i debusolată,

O altă hartă e ruptă în bucăți,

Caii putere au rămas fără călăreți,

Oamenii buni, corecți,

Se luptă cu cei răi, incorecți.

Ninge în luna lui Marte

Peste frunzele moarte de pe asfalt,

Cerul e mult prea întunecat, 

Decorul vieții, cam ciudat;

Nimic nu este cum am vrea

De când liniștea și-a luat tălpășița,

Dar ne-a rămas credința

Într-un viitor frumos, luminos.

Ninge, ninge... Ce folos?

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Poezia, viața mea