Plâng îngerii

Plâng îngerii de mila iubirii
Că-i hăituită de-armatele urii,
Muma Pădurii
Așteapt'-ambulanța la colț,
Un vierme mănâncă
Mere coapte pe băț.

Plâng îngerii
Că-s unii oameni prea răi,
Pământul e plin de hiene,
De lei și dulăi,
Șerpi veninoși au ieșit la vânat,
Un soldat stă de-o vreme
Cu dușmanul în pat.

Plâng îngerii din Raiul minunat
Pe care Dumnezeu l-a creat,
Soarele, Luna, stelele s-au speriat
De clopotele care întruna bat,
Cerul e tot mai întunecat.

Plâng îngerii din cauza unor ucigași
De păsări albastre și fluturi gingași,
Poveri grele stau pe-un vechi umeraș,
Gunoaiele lumii nu-ncap pe-un făraș.

Plâng îngerii când văd nesătui
De bani, de putere, de lapte și miere,
Cuvântul frumos piere de pe buze
În clipele grele, confuze.

Plâng îngerii păzitori
Când văd atâția muguri de flori
Trântiți la pământ
De-o pală rece de vânt hoinar
Ce-a trecut nu doar peste-un hotar.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea