Fericirea încă nu s-a sfârșit

Fluturi de lumină zboară
În fiece palidă seară
Spre-o câmpie verde vie
Dintr-o inimă cândva pustie.

O fată pe nume Melancolie
Își așterne gândurile pe hârtie,
Razele Lunii sângerii
Se contopesc cu norii cenușii.

Irișii albaștri din ochii cuiva
Au fost răniți de furtuna
Produsă de o piază rea,
Ploaia rece udă iar grădina mea.

Primăvara, de departe a venit,
Fericirea, încă nu s-a sfârșit,
O furnică a înnebunit de frică,
Planeta frumoasă albastră
S-a facut dintr-o dată mică.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezia, viața mea