Doarme lumea, fiara urlă
Cocoțată pe o turlă,
Lacrimi gârlă s-au tot strâns
Din ochii care non-stop au plâns.
Doarme lumea zi și noapte,
Poame coapte nu mai sunt
În livezi, dar nici la târg,
Nu mai cresc flori în grădini,
Pe câmpii-s doar mărăcini.
Doarme lumea ce nu știe
C-o planetă albăstrie
Poate să rămână pustie,
Fluturii iubirii sunt în colivie,
Păsările fericirii
Au zburat spre altă glie.
Doarme lumea, doarme, doarme,
Unor semeni le cresc coarne,
Sună goarne și alarme,
Palme aspre reci de vânt
Trântesc arbori tineri la pământ.
De niciun cuvânt tandru, frumos,
N-are parte omul bun
Drept credincios
Ce n-aleargă după os,
Omul rău vrea putere,
Avere, munți de bani.
Doarme lumea de ani buni
Pe cărbuni aprinși și pe tăciuni,
Șerpii au ieșit din văgăuni,
Vor fi viscole, furtuni,
Haos, ca la casa de nebuni.
Cocoțată pe o turlă,
Lacrimi gârlă s-au tot strâns
Din ochii care non-stop au plâns.
Doarme lumea zi și noapte,
Poame coapte nu mai sunt
În livezi, dar nici la târg,
Nu mai cresc flori în grădini,
Pe câmpii-s doar mărăcini.
Doarme lumea ce nu știe
C-o planetă albăstrie
Poate să rămână pustie,
Fluturii iubirii sunt în colivie,
Păsările fericirii
Au zburat spre altă glie.
Doarme lumea, doarme, doarme,
Unor semeni le cresc coarne,
Sună goarne și alarme,
Palme aspre reci de vânt
Trântesc arbori tineri la pământ.
De niciun cuvânt tandru, frumos,
N-are parte omul bun
Drept credincios
Ce n-aleargă după os,
Omul rău vrea putere,
Avere, munți de bani.
Doarme lumea de ani buni
Pe cărbuni aprinși și pe tăciuni,
Șerpii au ieșit din văgăuni,
Vor fi viscole, furtuni,
Haos, ca la casa de nebuni.
Autor - Crisastemis

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu